Si arta …

Am inmuiat pensula intr-o nuanta palida de galben si am lipit-o de foaie. Mana mi-a alunecat involuntar si fara sa vreau am trasat o linie franta. Inseamna posibil ca mintea mi-e total pierduta sau de ce nu, ca inca nu am mana sigura. Am privit borcanele pline cu culori si am atins cu varful degetelor fiecare culoare, cate una pentru fiecare deget in parte. Am stat privind culorile ca si cand ar fi putut sa imi transmita ceva, apoi am atins cu ele foaia lasand pete mici de culoare pe alocuri. Am privit linia si micile puncte si am zambit ca un copil care tocmai a desenat ceva semnificativ. Am inghitit in sec pentru a opri lacrimile, fiindca nu se cadea sa plang pentru nimic. M-am dat in spate si am luat o pensula mai mare pe care am imbibat-o in apa, apoi intr-o nuanta frumoasa de albastru. Am inceput sa colorez fiecare centimetru din foaie avand grija sa las centrul intact. Cand am terminat, parea ca priveam o rama in care nu erau puse decat niste puncte nesigure si o linie franta. Am mai zambit o data ca si cand as fi avut habar ce doream sa realizez, apoi mi-am privit palmele, degetele … Atunci lacrimile au inceput sa curga, dar nu am fost capabila sa le controlez sau sa le opresc. Zambeam. Plangeam zambind, fara sughituri, intrebandu-ma daca exista intr-un colt de planeta un copil ca mine ce plange in fata unui desen.

Iar atunci mi-am amintit de eu, eu de acum multi ani. Eu care ura desenul si care termina o schita in cinci minute, eu care  inchidea gura la toti spunand ca vrea sa fie arheolog. Aceea eu care a inchis usa in nasul oportunitatilor spunand ca stie ce face si ca drumul sau e al sau si doar atat. Eu care desena pentru sine si care scotea limba celui care ii spunea ca nu vede in plansa sa tabloul pe care-l vazuse cand il realizase. Acel copil care a pus la un momentdat pensula jos si a privit intr-o alta directie. Iar atunci am pasit intr-o incapere bizara, iar izul de nou mi s-a impregnat in nari. Iar arta mea nu mai era a mea ci a tuturor. Iar desenele mele erau doar ale unui copil oarecare, ce merita strivit, aruncat, lovit si ignorat, ca de, profitul care era? Si ce viitor putea avea o fetita ce isi plimba schitele dintr-un loc in altul? Si ce viitor aveau animalutele gingase care-mi tineau companie sugerate pe un colt de pagina ? Ele nu erau proiecte, ele nu isi gaseau locul printre cei mai buni. Se cereau schite pentru palate, pentru gradini memoriale, pentru haine de firma si tot felul de alte lucruri care nu imi sugerau nimic.

Atunci am pasit inapoi, iar golul din mine devenise golul din jur. Am intors privirea si am revazut-o pe eu de odinioara, eu care privea cu mandrie un artist in devenire, eu care urmaream niste elevi din ani superiori lucrand, muncind, pe rupte, fara oprire. Eu care radeam cu pofta la vederea craniului de pe masa si care spuneam ca la nivelul cerut nu voi putea ajunge vreodata. Cea care desena ursi in loc de crochiuri ca mi se pareau mai dragalasi. Si tot eu ieseam pe furis in pauza si ma refugiam in curtea interioara a scolii pentru a vedea mastile enorme creeate pentru zilele orasului. Cat de mandra puteam sa fiu de locul in care ma aflam! Asa imi juram ca voi ramane, una dintre cei care sprijina arta ca arta. Care deseneaza ce ii place si ce simte chiar daca nu castiga nimic din asta. O persoana care rade alaturi de ceilalti cand realizeaza cine stie ce caricatura. Eu care ma stramb cand mi se da natura statica si eu care spune ca lumea fara culoare nu mai e lume. Asa am fost si asa voi ramane … Si inca mai pasesc singura cand sunt absolut sigura ca nimeni nu ma vede si intorc privirea catre aceleasi picturi de pe pereti, aceleasi ce erau si pe vremea in care aveam doar 11 ani  si imi spuneam ca arta nu e decat un pretext sa fii fericit.

.o simpla papusa.

Fiindca ea astepta si ori de cate ori tu treceai, iti facea loc in multime desi mai avea putin si era calcata in picioare. Atunci cand nu o observai, intorcea discret privirea si te privea ca si cand ai fi fost o nestemata nepretuita, chiar daca aveai mai multe defecte decat lasai sa se vada. Pentru ca atunci cand iti dadea ,,buna” incerca sa cuprinda intregul set de sentimente si trairi pe care le tinea strans in suflet, dar tu nu iti dadeai seama fiindca ,,buna” al ei nu era nici senzual nici lingusitor. Pentru ea nu erai unul oarecare ce putea fi sedus printr-o clipire din gene. Pentru ea tu erai EL, acel el din cantece si povesti. Deoarece in momentele in care suferea se gandea la tine, iar inima i se umplea cu o caldura placuta, chiar daca tu erai la acea ora impreuna cu alta. Fiindca momentele ei te cuprindeau pe tine, iar in mintea sa nu erai decat tu, etern, maret, mai presus de toti.

Pentru ca daca ai fi fost langa ea, nu te-ar fi folosit pe post de trofeu si nu te-ar fi etalat in fata prietenilor sai. Pentru ca ei nu ii pasa daca iti luai adidasii sau papucii in picioare. Pentru ca ea te vedea atunci cand ceilalti erau orbi si pentru ca te gasea mereu chiar daca nu era constienta ca pasii o purtau catre tine.

Pentru ca noptile sale erau extrem de scurte, fiindca momentele in care se gandea la tine le inlocuisera pe cele in care traia pentru ea. Deoarece prietenele ei erau pe post de majorete ori de cate ori erai in preajma, iar daca o ignorai cumva se simtea ca si cand cerul i-ar fi cazut in cap.

Dar nu ai observat nimic din astea, pentru ca ea avea grija sa le pastreze pentru sine. Iar zambetul sau, oricat de sec iti parea incerca sa ascunda fiorii care ii curpindeau trupul. Ori de cate ori erai acolo, ea isi pierdea controlul asupra propriei persoane.

Dar ai preferat pe altcineva, ca si cand ea ar fi putut sa fie mai buna. Dar probabil ca asta nu e problema nimanui, fiindca la fel ca ea e posibil ca inima sa iti fi fost controlata de o forta invizibila. Insa stiu ca nu adevarat pentru ca nu ai putea simti pentru o alta ceea ce simte ea pentru tine.

Pentru ca te respecta. Pentru ca te adora. Pentru ca daca nu ar fi simtit ceva puternic s-ar fi comportat ca ea. Pentru ca nu te sufoca. Pentru ca nu iti vorbeste cand te vede trecand desi ar vrea asta din toata inima ei. Fiindca ii e groaza sa te salute sau sa te priveasca atunci cand o privesti. Pentru ca nu vrea ca tu sa o urasti.

Iar acum … Ce inseamna de fapt sa tii la cineva? Ce inseamna ca inima sa bata in ritm alert doar cand cineva trece prin fata ta? Inseamna ca deja forta magica te curpinde si oricat ai incerca, esti doar o marioneta. Ramane de vazut cine e defapt papusarul.

Iar asta sunt tot eu …

Ma aflam intr-o stare de amiguitate profunda, una care ma indemna sa las jos garda si sa privesc in jur, sa descopar ca lumea ce ma inconjoara este mai previzibila decat las sa se vada. Acesta este motivul pentru care, renuntand la tema de la geografie, am decis sa iau in frau hamul vietii mele si sa spun ,, Uite ca de asta n-ai fost in stare!”. Nu obisnuiesc sa-mi fac reprosuri, dar parca prea au fost multe datile in care mi-am spus ca am calcat stramb. Uite asa, imbibata intr-o aroma de tutun aromat, esenta de vanilie, de la tigarile tatei, am hotarat sa recunosc cu voce tare lucrurile care ma sacaie. Iar primul ar fi acela ca nu prefer aroma de vanilie la tigari cum de altfel nu prefer niciuna.

Prea am vorbit/scris despre viata asa cum este ea: buna sau rea. Prea i-am pus pe altii la inaintare si am ezitat sa ma pun singura sub lumina reflectoarelor. Sa incepem cu inceputul, desi am putea la fel de bine sa sarim peste continut si sa ajungem direct la final, care nu va fi deloc apocaliptic si nici plin de invataminte. Nu … Fara finale interesante si pline de intelesuri ascunse. Va fi mai mult un punct pus cu furie, apasat de zici ca vrei sa treci prin foaie. Si sa fim seriosi, toata lumea a apasat candva pe pix cu atata furie incat a trecut prin pagina.

Am facut ieri un test ce se dorea psihologic, pe care desi nu imi vine sa-l cred ma vad nevoita sa o fac. Era ceva legat de … defecte. Erau mai multe chestiuni acolo, fiecare cu procentajul sau in functie de ce iti iesea. Printre altele, mi-a iesit ca am un nivel ridical de teatralitate. Prima oara, am fost revoltata, ca orice domnisoara de varsta mea care se crede prea inocenta sa fie teatrala. Apoi, ajutata de o prietena, am intors pe fata si pe dos aceasta ,,minunata” calitate pe care da, o am, si am realizat ca orice are doua feţe. Sunt teatrala, dar nu in sensul acela cunoscut, ci in unul ceva mai subtil. Mai pe romaneste, prefac sentimentele frumoase in sentimente negative si le ascund cu atata maiestrie incat ma sperii singura. Bun, prea metaforic! Am impresia ca mai mereu, persoanele care nu ma cunosc, dar care ma vad des (de exemplu altii colegi de scoala, dar de la alte clase, sau cunostiintele de la diverse evenimente etc.) se uita pe sub gene, cu acea privire de ,,hmmm” care ma sacaie lamentabil. Imi vine sa le spun ,, nuuu, va rooog, nu va uitati asa la mine, nu doresc decat sa fim prieteni” dar finalizez prin a ma uita si mai urat parca pentru a le face in ciuda. E aiurea ca altii sa ma stie cum nu sunt, dar de aparente nu scapa nimeni. Cel mai aiurea imi este atunci cand aud peste timp o persoana spunandu-mi : ,,Stii, mi-a fost nu-stiu-cum sa vorbesc cu tine la inceput ca prea imi pareai aroganta.” Atunci imi vine sa fac o mutrita gen emoticon japonez : T__T si sa imi pun o punga de hartie pe cap doar doar or crede altii ca sunt mai dragalasa. Nu stiu altii cum fac, ce fac si cand, dar nu imi place absolut deloc ca unii nu intra in vorba doar pentru ca ma cred cu nasul pe sus. Hei, nu sunt de loc cu nasul pe sus. De cele mai multe ori imi este mai urat decat le e lor sa intru in vorba si doar eu stiu cum bate inima bum-bum pana apuc sa dau un prim ,,buna”. Oh si apropo, zic ,,buna” atat de rar incat il consider un fel de ,,nu fiti rai ca sunt inofensiva”. Dar na, asta e posibil o alta aparenta si e posibil ca eu sa fiu altfel defapt? Hm … cine stie cum ma mai caracterizeaza altii.

Toata chestiunea aceasta a pornit de la faptul ca zilele trecute ne-am caracterizat reciproc la scoala. O ocazie excelenta sa mai aflii ce cred altii despre tine. Si uite asa am decis sa lamuresc macar in scris anumite lucruri la eu, fiindca daca ma apucam sa le blah-blah acolo adormeam juma’ de clasa. Lucrul acesta nu este dorit de nimeni, cu atat mai putin de catre mine.

In loc de incheiere, mentionez ca e posibil sa fie cea din urma scriere in felul asta. In ultima vreme am abordat un stil prea copilaros, dar uneori doresc sa scriu mai dragalas, mai deschis, fara sa fiu sobra si sa iau atat de ,,in serios” fiecare aspect al vietii.

Ce simt … im

E bizar. Atat de bizar incat suna haios, mai ales cand este spus in cuvinte. Cum poti explica verbul ,,a place”? E greu de explicat si asa, generalizat, cu atat mai mult cand face referire la o fiinta umana. Si vai, cat este de jenant uneori! Incerci sa ridici privirea din pamant pentru a privi persoana in cauza, dar nu poti. Ingrozitor moment de fastaceala, mai ales ca iti repeti neincetat ,,ma uit, trebuie!” sau ,,obligatoriu, soldat!” doar pentru a fi ca o pisica din rasa Ragdoll (in traducere-papusa de carpa) atunci cand te afli in preajma lui (sau ei, dupa caz). Treci pana la urma si iti vine sa te dai cu capul de pereti fiindca iti lipseste indemanarea, curajul si abilitatea de a masca fluturii transformati in perodactili care dau tarcoale in acele momente.

Urmeaza alt moment in care il/o vezi si doresti din nou sa ii arunci o privire sau sa afisezi un zambet larg, asa cum te invata filmele si cartile. Reusesti? Nu … si nu numai ca nu te uiti ci iti iei o atitudine indiferenta si te faci ca nu il vezi, incerci sa iti gasesti o preocupare doar pentru a arata tuturor ca de fapt nu te intereseaza. Uite asa, iar o dai in bara. Uneori te uiti urat, atat de urat incat s-ar zice ca-l urasti de moarte, nu alta. Mai exista si momentele groaznice in care intri intr-o usa sau te impiedici de prag. Dai vina pe neindemanare si-ti continui drumul. Nu ai dori sa se afle ca asta se intampla din cauza lui fiindca suna atat de copilaros incat te intrebi daca e pe bune. Insa tremuri cand il vezi, dar ascunzi asta in spatele unui zambet nesigur pe care nu i-l oferi desi ai vrea. Si ti-e teama ca el sa afle fiindca ai ajunge dintr-o pisica salbatica un biet pisoi de lapte adorabil. De ce sa afle ca el, o persoana care nu te cunoaste si pe care nu o cunosti are un efect atat de mare asupra sa? Si ce s-ar rezolva daca ar stii?

Intr-adevar este trist, dar cum poate fi controlat? Asta e… Capul sus! Ma conformez cu soarta, iar daca va trebui sa-mi simt inima facandu-se mica mica ori de cate ori il vad, e in regula. Macar imi face ziua mai frumoasa fara ca macar sa stie ca e capabil de acest lucru.

Clisee … si iar clisee … peste tot clisee

Despre ce sa scriu pana la urma? Despre intoleranta, despre prostie sau pur si simplu despre manipulare, santaj sentimental si alte rude indepartate si nu numai ale sentimentelor inutile, lipsite de scrupule, care VAI, uneori cica ar exista. Probabil ca am crescut intr-un mediu prea benefic mie, iar trezirea la realitate, in aceasta realitate jalnica, a fost mai dureroasa decat s-ar fi asteptat fiinta mea naiva. Nu, nu am patit ceva cliseic, nu m-a parasit iubitu’ in gara si nu am fost inselata de cine-stie-ce prieten. De fapt, nu s-a intamplat nimic. Asta nu ma opreste totusi sa imi exprim celalalt punct de vedere, cel care ar fi trebuit sa primeze in fata tuturor vorbelor dulci si cuvintelor fanteziste folosite de atatea ori in cele scrise.

Ce e viata pana la urma? Cica e un drum. Bun, e un drum, intrebare este: care e destinatia? Ma exaspereaza sa constientizez ca oamenii sunt diferiti, atat de diferiti incat sunt toti la fel. Mda … Extra uzata vorba clasica ,, sunt diferit/a” este acum atat de comuna si lipsita de sens incat nici nu merita sa mai fie spusa. Cine mai e diferit in zilele de astazi? Principiul lor e asemanator: eu supravietuiesc, tu poti sa mori. Iar de aici, pornesc toate rautatile pe care oamenii au ajuns sa si le faca unii altora. Indiferenta este printre cele mai dureroase lucruri.

Ma intrebam recent cum voi fi peste ani. Am fost naiva candva. Da, chiar am fost si oh, doar eu stiu cat de mult mi-as fi dorit sa raman asa in continuare. In acest fel, toate lucrurile din jur nu m-ar fi afectat si as fi putut sa zambesc linistita, sa ma bucur fara a constientiza atat de bine tot ce e in jur. Intr-un fel s-ar putea spune ca ar trebui sa traim in nepasare. Ce nu cunoastem nu ne poate rani. Dar de ce sa fiu ceea ce imi displace atat? Sunt satula si de subiectul ,,love” (ca e trendy sa imprumutam cuvinte englezesti) si de visele siropoase si scenariile gen Romeo si Julieta. Zilele trecute am spus drasticele vorbe : ,,Satula sa visez”. Ce poate fi mai groaznic decat sa zici asta? Exista unele momente in care pur si simplu nu rezisti, te uiti in jur, iar atata nepasare te face sa-ti doresti cu ardoare sa dispari sau sa te transformi intr-o planta si sa vegetezi in tacere la umbra unui stejar.

La scoala ce invatam? Fiecare profesor este diferit, fiecare e indiferent in felul sau, matura cu tine pe jos de are chef, iar faptul ca a fost pus acolo sa ne indrume, sa ne formeze ca persoane pare ignorat, uitat undeva, intr-un dulap prafuit dintr-un laborator de chimie. Prietenii sunt prieteni, iar ei te sprijina si te pun la loc pe picioare, dar sa fim seriosi fiecare are viata sa, iar de ar fi sa aleaga intre a-ti asculta tie problemele sau a le rezolva pe ale lor, a doua varianta e cea care primeaza. Parintii inteleg cel mai bine, dar acum depinde de caz. Restul … care mai e? Realizati acum ca desi lumea pare mare e totusi mica?

Nu sunt intr-o stare proasta, ma simt chiar bine, dar am realizat intr-un final ca ma consumam pentru lucruri lipsite de valoare, asa cum sunt sigura ca se consuma si multi altii. Si oh, fiecare om va gasi la un momentdat o persoana capabila sa inteleaga, capabila sa asculte, capabila sa fie acolo, oricand, la orice ora, pe orice vreme, indiferent de imprejurare, indiferent de durere, indiferent de consecinte, mereu, pururea, pentru totdeauna. Acest gand ma face mai fericita, ma mobilizeaza. Probabil ca sunt lucruri prea mici pe care le-am tratat cu o atentie mult prea mare si doamne, eu nu sunt asa! Cred cu tarie in oameni buni, cred in prietenie, si cred in iubire, apare ea la un momentdat dintr-o tufa (incercam sa fiu comica).

In cele din urma tot vesel am incheiat … Heh, optimista pana in ultima clipa.

P este de la prietenie

Hai sa ne amintim macar pentru o clipa toate acele lucruri miniscule pe care se pare ca le-am uitat.

I. Iti aduci aminte cand ne-am intalnit prima oara? Credeam ca un pui de castan poate fi plantat in curtea scolii si eram sigure ca toti puii de catel au nevoie de un adapost. Nici macar nu te observasem, mama a fost cea care mi-a indreptat atentia catre tine, linistindu-ma, spunandu-mi ca si la acel inceput de an, clasa a V-a, voi putea sa imi fac prieteni. Nu stiam cine esti si nici nu doream sa te cunosc. Pentru mine erai o simpla colega, una care statea pe randul opus, care nu vorbea prea des si care nu iesea cu nimic in evidenta. Intr-o zi, nu stiu cum s-a intamplat, dar am reusit sa vorbim. Acela a fost momentul in care am constientizat amandoua ca lucrurile pe care le avem in comun nu pot fi numarate pe degete. Iar asta a fost startul unui lucru ce poate fi numit prietenie fiindca am ras si am plans fara sa ne pese de cine suntem privite, fiindca am intrat si am iesit din belele fara sa privim in urma si pentru ca am creeat amintiri. Chiar daca unele momente au fost oribile, hidoase si imposibil de redat in cuvinte, am reusit mereu sa facem haz de necaz si ne-am spus intotdeauna ca putea sa fie si mai rau. Dupa mai bine de 5 ani, iata-ne tot aici, la fel cum eram si atunci, insa putin mai realiste. Acum stim ca un castan nu poate trai intr-o curte de scoala aglomerata, iar puii de catel nu pot fi ajutati de niste simple eleve. Dar totusi … viata ni se deschide inainte si depinde de noi cat de departe dorim sa inaintam impreuna. Capul sus! Asa cum intamplarile rele au devenit pure amintiri, la fel de bine vor deveni si acestea.

II. Iti aduci aminte cand ne-am intalnit prima oara? Eu nu. Te vedeam, dar nu stiam ca numele tau de familie incepe cu litera B. Erai la un pas de mine, dar nu doream sa te privesc. Caracterul si felul tau de a fi era in antiteza cu al meu. Ascultai un gen muzical pe care eu il detest, vorbeai intr-un mod care mi se parea urat pentru o domnisoara si aveai un caracter atat de exploziv incat o singura secunda in preajma ta era greu de trait. Te-ai apropiat si ai incercat sa vorbesti, sa ma faci sa te cunosc. Eu nu am vrut si stim bine amandoua cat ne-a luat sa devenim prietene. Un an? Doi? Cine mai stie … ? Acum timpul parca e lipsit de valoare. Treptat am realizat ca tu esti ceea ce eu nu voi putea fi vreodata. Iar asta, oricat de trist ar putea sa sune, pe mine ma face fericita. Si stiu ca acolo, adanc de tot in inima mea, sunt constienta ca viata ar fi fost cu totul alta daca nu te-as fi cunoscut. Dar hei! Ce conteaza ca suntem doi poli opusi? Avem incredere, vorbim si radem si treptat treptat ne putem face ziua mai frumoasa chiar daca nimic in jur nu pare sa surada. Ce altceva sa conteze daca nu asta?

III. Iti aduci aminte cand ne-am intalnit prima oara? La inceput de liceu imi pusesem ambitia sa nu ma imprietenesc cu nimeni dintre cei care vor veni. Era un sistem de autoaparare, care nu permitea indivizilor straini sa treaca frontierele eului meu interior. Cand am inceput sa vorbim pentru prima oara, mi se parea ca subiectele nu se conturau asa cum ar fi trebuit. Incercam sa vorbesc, dar nu gaseam ce. Puteam sa petrec ore in sir stand fara a fi capabila sa scot macar un cuvant amarat. Iar apoi te-ai indepartat si luni intregi ai fost doar o simpla colega de clasa. Apoi, printr-un joc viclean al sortii am fost puse iar fata in fata. Un hobby comun? Nu, mai mult un pretext sa devenim prietene. Si asa am reusit sa ne cunoastem, stand mai mult una in preajma alteia, avand curajul sa vorbim si nefiind constranse sa dezvaluim lucrurile care ne deranjau. Nimic mai simplu. Treptat am ajuns sa nu mai fac diferente intre tine si ele, iar inainte sa fiu constienta am avut un nou prieten. Acest sentiment l-am descoperit cu mult dupa ce aparuse, iar atunci nu stiam daca ar trebui sa rad sau sa stau si sa cuget asupra vietii, asupra lucrurilor mici care se petrec zilnic. Stiu ca mereu voi putea avea incredere in tine. Stiu ca esti acolo cand am nevoie si nu imi este teama sa fiu eu cand sunt langa tine. Iar acest sentiment, iti da o senzatie de comfort care nu poate fi inlocuit cu nimic altceva.

IV. Iti aduci aminte cand ne-am intalnit prima oara? Nu mi-a placut stilul tau fiindca parea ca ne privesti de sus. Aveai un aer bizar, total diferit de ceea ce cunoasteam. Credeam ca esti o alta fata comuna, una care e in trend si care crede ca 1+1=reducere la blushuri. Si de aceasta data soarta s-a pus in cale. Am ajuns sa ne cunoastem dintr-o prostie, din cauza unor vorbe spuse la repezeala, fanteziste, total lipsite de simtul realitatii. Dar mai conteaza acum? Mult timp am crezut ca daca proiectul nu va mai fi in picioare, aceasta prietenie va disparea. Sincer, si cu rusine trebuie sa spun, te-am considerat o individualista. Iar asta e greseala pe care o face marea majoritate, judeca un om inainte sa-l cunoasca. Intregul portret pe care ti-l facusem s-a distrus complet in clipa-n care am ajuns sa te cunosc cu adevarat. Nu erai nimic din ce aratai, iar exteriorul aratat de tine ma facea sa imi amintesc de modul meu de a fi. Dar totusi, am avut incredere. Mai stii? Stand noaptea tarziu vorbind despre cele mai hilare lucruri, ascunzandu-ne fiecare sub patura ei fiindca aveam impresia ca in camera respectiva murise cineva … apoi razand de naivitatea avuta … De fata cu tine am avut curajul sa plang cu lacrimi de crocodil. Stiu ca orice ar fi pot sa ma bazez pe tine. Stiu ca si cel mai rau lucru poate sa fie bun si cel mai fantezist lucru poate deveni realitate.

Mai stiti seara aceea in care am stins lumina si pe bezna fiind am inceput sa vorbim despre cele mai ascunse ganduri? Cred ca acela a fost momentul in care s-a creat o legatura intre noi, una pe care foarte mult timp nu am vazut-o. Trebuie sa recunosc, printre randuri, si sperand ca poate nu veti vedea asta, ca niciodata nu am crezut in prietenie. A avea prieteni era o notiune abstracta, un cuvant lipsit de semnificatie care era un pretext naiv pentru a te folosi de ceilalti. Mereu am crezut ca oamenii functioneaza doar cu interes si nimeni nu se apropie de tine daca nu are castig. Credeam ca oamenii sunt fiinte individualiste, care traiesc doar pentru ei si care nu pot exista fara a distruge ceva in jur. In egoismul meu, nu am avut incredere. ,,Cel mai bun prieten” nu a existat pentru mine. Poate doar asa … ca o vorba adusa de vant. Asta a fost pana v-am cunoscut pe voi. Suna siropos, stiu. Am citit o gramada de astfel de cuvinte, dar acum cand le simt si sunt implicata, cand obiectivul devine subiectiv, stiu ca inseamna … nu ceva, ci CEVA. Unii oameni traiesc o viata fara a gasi persoane care sa le semene. Realizati macar cat de norocoase suntem? E ceva ce simtim si stim doar noi, ceilalti poate ne privesc si spun ca suntem un ,,grup de alea“, vorbe comune. Dar nu suntem un grup fiindca nu jucam intr-o piesa. Nu avem o formatie de dans si nici nu realizam un proiect stiintific.

Iar asta e pentru voi; Pentru a realiza ca certurile stupide si ridicole nu isi au rostul. Asta e pentru momentele in care dam inapoi si spunem ca ceva nu functioneaza. Asta e pentru tot ce nu conteaza. Au zis altii ceva? Da? Eu nu i-am auzit. S-au uitat altii cumva? Da? Eu nu i-am vazut. Asa ca … stau linistita. Fac acest lucru fiindca stiu ca orice ar fi, chiar daca parintii nostrii ar pati ceva, chiar daca doamna criza financiara ne-ar da in cap, chiar daca ar varsa cineva ceva pe cea mai noua bluza, chiar daca sufletul ar fi tinut strans strans in suspans … cineva e acolo pentru fiecare dintre noi. Impreuna totul va fi bine … fiindca stiti la fel de bine ca si mine ca avem nevoie una de alta pentru a continua ca pana acum. Si nu uitati, fiecare e importanta.

Alta leapsa …

1. Ce speli prima data la dus?
Faţa

2. Care e culoarea ta de bluza preferata?
Gri, eventual un bleomarin

3. Îti place cafeaua?
O ador.

4. Cum te simti acum?
Putin obosita, amuzata, dar in ansamblu bine.

5. Care e ultima litera din numele persoanei de care esti îndragostit?
secret

6. Care e ultimul vis pe care l-ai avut?
Unul aiurea.

7. Ai putea mânca o luna întreaga felul tau de mâncare preferat fara sa te saturi de el?
Nu. Sunt adepta schimbarilor.

8. De ce ai o pofta puternica acum?
Un pahar de Pepsi. )

9. La ce te gândesti când auzi cuvântul “varza”?
La orele de matematica.

10. Ai numarat vreodata pâna la 1000?
Da, de multe ori.

11. Musti sau lingi înghetata?
Ete-na.

12. Folosesti emoticoane?
Doar uneori.

13. Câte dormitoare are casa ta?
Cat sa ajunga.

14. Ai cunoscut vreodata o celebritate?
Da, dar nu ma flateaza asta.

16. Îti place brânza?
[out of topic: dupa 14 vine 16, ha]Nu mereu.

17. Care e ultima melodie de care ai fost obsedat?
Framing Hanley – Lollipop

18. Câte tari ai vizitat?
0 (nu imi place cat de des mi se reaminteste asta)

19. Sunt parintii tai stricti?
Nu.

20. Ai sari cu parasuta/parapanta/planorul?
Nu si nici nu am de gand.

21. Ai lua masa cu George W. Bush?
Si despre ce as putea vorbi cu el?

22. E ceva stralucitor în camera ta?
Un medalion pe care nu cred ca-l voi purta vreodata.

23. Închiriezi filme?
Nu.

24. Unde vei merge sâmbata seara?
In centru.

25.Oua albe sau maro?
pas

26. Îti place muzica?
Da.

27. Ai mers cu trenul?
Mda … pff.

28. Ce zi a saptamânii e?
Luni.

29. Ce ai mâncat la prânz?
Ceva nesanatos, dar cui ii pasa?

30. Ce face mâine prietena ta cea mai buna/prietenul tau cel mai bun?
N-am de unde stii, problema ei.

31. Ai vazut filmul The Butterfly Effect?
Nu.

32. Ce crezi despre Yankees?
Nimic.

33. Ai parul ondulat?
Creţ mai bine zis … dar da, se face ondulat doar pentru a deveni drept cand intru cu placa-n el.

34.Când ai plâns ultima data?
Recent.

35. Ai intrat vreodata într’un zid?
In zid nu, in geam/usi da.

36. Anotimpul preferat?
Iarna

37. Adormi cu televizorul deschis?
Care? Ala din sufragerie? La ce mi-ar folosi?

38. Ai baut vreodata alcool direct din sticla?
Da.

39. Crezi ca esti batrân?
Inca nu, mai am.

40. Ti’e frica de întuneric?
Din nefericire pentru mine, da.

41. Îti place viata ta momentan?
Da.

42. Bati în lemn?
Uneori da, tin ritmul.

43. Ai o vedere buna?
Momentan da.

44. Poti sa faci hula hoop?
puncte, puncte

45. Unde sunt parintii tai?
Pe aici.

46. Ai fost vreodata sarutat în lift?
Nu pentru ca nimeni nu se poate apropia de mine cand sunt in lift. E un fel de ,,liftofobie”.

47. Care e urmatorul CD pe care îl vei cumpara?
Sa lanseze Green Day un altul si voi stii.

48. Ai intrat într’o încapere pe fereastra vreodata?
Nu, dar am iesit.

49. Ce ai cumparat ultima data?
Skittles.

50. Cât de des vorbesti la telefon?
Cand e nevoie.

51. Esti într’o relatie complicata?
Huh?

52. Ai pus piedica cuiva vreodata?
Da …

53. Folosesti betisoare chinezesti?
Nu.

54. Ierti prea mult?
Iert cand trebuie.

55. Detii o arma?
Haha, orice obiect poate fi considerat arma.

56. Ai fost vreodata într’un castel?
Da.

57. Îti place parul tau?
Da.

58. Îti place de tine?
Fiindca modestia nu mai e in trend, da.

59. Esti mai apropiat/a de mami sau de tati?
De mama fiindca e fata precum mine.

60. Ti’a placut leapsa asta ?!
Ce sa zic? Nu tocmai, dar a fost acceptabil .

De la sis, o dau cui o vrea, happy the end.

NU îmi place faţa sa!

Imposibil ca la un momentdat sa nu fi spus ceva rau despre o persoana. E in firea oricui sa comenteze, chiar daca nu doreste initial sa raneasca . Ei bine, unii dintre noi isi fac un ,,hobby” din a deconsidera o persoana fara ca macar sa o cunoasca. Se spune ca ,,nu haina face pe om”, dar tinuta este importanta fie ca dorim sau nu sa recunoastem asta. Nu e nimic rau in a zice ca cineva arata aiurea sau nu e pe gustul nostru, insa cand asta devine mai mult decat o simpla opinie situatia nociva se transforma intr-una jenanta. Ideea de a scrie ceva pe aceasta tema mi-a venit azi cand am asistant iar la un comentariu in gura mare referitor la diversi indivizi. Unii dintre noi adora sa foloseasca termenul ,,cocalar” si termenul ,,piţipoancă”. Astea sunt exemplele cele mai uzate, dar exista alte cateva. Oamenii sunt diferiti. Probabil ca nu realizeaza, dar cei care numesc o fata care se imbraca mai … hm, sa zicem necenzurat, care e obsedata de roz si tocuri de 15 si care a folosit tot continutul din cutia de farduri la o singura aplicare, pitipoanca sunt extrem de penibili. Da,da, penibili. De ce? Fiindca arata cat de preocupati sunt de felul ei de a fi, iar asta este exact ce isi doreste.

Exemplu real? Trecea pe coridor un coleg care era imbracat intr-un stil mai … ne pe gustul meu si care ar fi putut fi cu usurinta catalogat de niste ,, cunoscatori” ai domeniului ca fiind cocalar. Singurul lucru pe care il facea era acela de a merge. Efectiv … Normal, am ramas pe loc vazandu-mi de treaba, insa o domnisorica revoltata a marit ochii, apoi a intrat ramburs in clasa ca si cand tocmai si-ar fi facut aparitia cine-stie-ce criminal notoriu. Dupa cateva minute, dupa ce el trecuse, iese ,,dansa” din clasa si adauga un ,,Doamne, ce cocalar, nici nu puteam sa ma uit la el.”. Pot spune ca mi-a picat faţa.

Problema noastra cea mai mare e aceea ca nu putem accepta oamenii care nu sunt ca noi. Nu generalizez, exista multe tipuri de oameni in lume si nu toti sunt la fel, dar de obicei cam asa se intampla. Pe mine de exemplu nu ma deranjeaza sa fiu prietena cu o persoana care asculta manele, chiar daca nu e un gen muzical care sa imi placa sau pe care sa-l agreez. Dar de ce m-ar opri asta sa fiu prietena cu cineva? E alegerea sa pana la urma ce asculta, in ce se imbraca si cum isi petrece timpul liber. Doar asta ne face pe noi ca oameni? Felul in care aratam si ce muzica ascultam? Oh nu, credeti-ma pe cuvant, un om care asculta numai muzica de ,,calitate” sau cine stie ce interpret in voga, poate cu usurinta sa te injoseasca si sa te calce in picioare. Cineva care adora concertele trupei Metallica si care are intreaga discografie sub pat poate sa fie cea mai deplorabila fiinta cum la fel de bine cineva care arata impecabil, haine de firma si tot tacamul poate se comporte ca ultimul om. Nu asta ne reprezinta! Pur si simplu ne arata gusturile si desigur ca la randul meu prefer o persoana care asculta soft rock uneia care e blocata pe disco. Dar inca o data, e vorba de ce imi place mie. Ceva pe care eu il consider bun poate sa fie considerat rau de altcineva. E o chestie atat de relativa incat nici nu merita sa iti bati capul.

La drept vorbind, parerea mea este mai proasta despre cei care comenteaza felul de-a fi al altora decat cei care sunt asa cum sunt … Fiecare are o parere, dar cand e vorba despre acest subiect, discretia trebuie sa fie la cote maxime. Nu se stie niciodata pe cine jignesti, iar lucrurile astea dor mai mult decat se lasa vazut. Spun asta pentru ca am vazut live(daca as putea spune asa) efectele unor vorbe aruncate la nimereala. E ingrozitor sa iti schimbi stilul pentru altii. Daca cineva comenteaza ceva referitor la tine, ignora! Tu stii mai bine decat ei cum si cine esti, iar daca iti place, daca prietenii te accepta si stii ca altfel nu ai avea cum sa fi, atunci continua. De ce sa iti pese? Lumea e plina de oameni, vezi la tot pasul. Printre ei sunt unii care privesc in aceeasi directie si care vad frumosul in aceleasi lucruri in care il vezi si tu.

[in mai mult de un cuvant]

(c) to Anhàled

Sa se raspunda in mai mult de un cuvant

1. Numele meu imi aminteste de: De invatatoarea pe care am avut-o in clasele I-II.
2. Numarul meu preferat este …. pentru ca: 3 fiindca din nu-stiu-ce motiv am facut fixatie pe el.
3. O insula pustie mi-ar putea fi casa numai si numai daca: as fi alaturi de o persoana speciala. Am rade si am face haz de necaz, am vana ce se gaseste pe acolo, iar viata ar parea din nou usoara.
4. Cererea in casatorie ar fi perfecta numai si numai daca: m-ar cere cel pe care il iubesc.
5. Nunta mea va fi: cu bun gust, cu muzica intrumentala, iar ca invitati, oamenii apropiati.
6. Primul meu copil se va numi: hoho, nu am nici cea mai vaga idee.
7. Un singur forum RPG dintr-o mare de forumuri: ar fi Wellamoh, cel care mi-a schimbat felul de a fi.
8. Un singur personaj propriu preferat si de ce: Wally, un personaj pe care nu l-am folosit nicaieri pe net, dar la care tin foarte mult. Este … eu in varianta baiat.
9. Uneori am mare nevoie de: muzica. Simt ca viata fara sunet e pur si simplu vida.
10. Mancarea mea preferata e: Nu am asa ceva, dar nu refuz niciodata ce pregateste mama. Poate fiindca sunt copilul ei, dar am impresia ca tot ce face ea se simte altfel.
11. Pentru a iubi o persoana trebuie: nu trebuie nimic, este foarte usor sa iubesti. Depinde pe cine. In general nu poti controla sentimentul.
12. Pentru a citi o carte pana la capat, trebuie: sa ai multa vointa (daca este plictisitoare). Dar pana la urma, cine te obliga?
13. O zi perfecta din viata mea: ar avea multe forme. Lucrurile mici ma fac fericita. Probabil una in care as rade mult.
14. O zi aiurea din viata mea: singura in casa.
15. Lucrul care m-a marcat mai mult decat as fi crezut: intamplarea cu profesorul ala afurisit.
16. Un lucru care m-a determinat sa devin mult mai indiferent/a decat as fi vrut: cand o amica i-a zis unei prietene ca prefera ca noi sa fim certate fiindca altfel suntem vesele tot timpul.
17. Motivul pentru care am urat o persoana: m-a injosit.
18. Motivul pentru care am plans pentru o persoana: pentru ca am tinut la ea.
19. Un moment in care am ras cu pofta fara ca macar sa imi dau seama ce e asa de amuzant: cand m-am uitat la o persoana anume.
20. Un motiv pentru care as fi vrut sa omor pe cineva: niciodata nu am vrut sa omor pe nimeni.
21. Cea mai depresiva zi din viata mea: Dupa ce am vazut ,,Nana”. Am plans toata ziua fara sa stiu ce am.
22. Cea mai fericita zi din viata mea: nu exista ,,cea mai” ci ,,cele”. Multe . Ar fi urat sa numesc doar unele.
23. O zi in care lumea a fost a mea: cand am fost mai buna decat toti.
24. O zi in care am simtit ca lumea a fost impotriva mea: cand nimeni nu dorea sa ma asculte . M-am refugiat intr-un loc ascuns din curtea scolii si am sunat o prietena care a venit imediat. Nu voi uit niciodata acel gest.
25. Care e cel mai important lucru din viata ta? Pot iubi. Pot simti. Sunt om. Ce e mai important?
26. Pentru cine/ce ai fi in stare sa renunti ? Depinde la ce . Sa renunt la tot? Pentru multi. Depinde.
27. Ce te face sa tremuri din cap pana in picioare? Un sentiment placut. E o senzatie de gadilat. Doar gandindu-ma ma amuz.
28. Ce te determina sa zambesti in fiecare zi? Ma incurajez singura. Totul e bine, e frumos, sunt lucruri pentru care merita sa lupti, sa continue, yeee.
29. Cum e o zi normala din viata ta? Ma scol, zambesc ca o fraiera, ma arunc din pat la propriu apoi chestiile din casa … ; Ies mai devreme decat trebuie, merg la scoala si ma intorc seara. Daca mai am suflu in mine intru pe net, daca nu, pic lata-n pat. In general … Dar in vacante e distractiv.
30. Ce ai vrea sa schimbi la viata ta? Hm … Imi doresc sa ii fi luat mamei rolele din picioare atunci cand puteam sa o fac.
31. Alaturi de cine te-ai distrat cel mai bine pana acum? De familie, de prieteni, de pisici si catei … de tot ce ma inconjoara.
32. Ce pretentii ai tu de la cei de langa tine? Sa nu schimbe nimic la felul lor de a fi.
33. In ce consta tinuta ta preferata? Ceva in care ma simt bine, elegant, pus la punct, calcat la dunga. O camasa moale , un plovar (pe romaneste, haha) la fel de dragut, stramt, lungut … Hm, blugi stramti , dar comozi. Adidasi, bascheti, tenesi, dar cu talpa mai inalta. Orice care ma reprezinta.
34. Ce piesa te reprezinta cel mai bine? Kelly Clarkson-Impossible in momentul de fata, dar se schimba. General … Zic: Johann Pachelbel-Cannon in D.
35. Alaturi de cine ai fi mers pe Titanic stiind ce se va intampla cu acesta? Alaturi de el.
36. Cum ai vrea sa mori? Batrana, realizata.
37. Ce esti in fiecare zi? (merge orice nume dat : rocker, pitziponc, desi nu incurajam un astfel de limbaj) O persoana pe care ceilalti se pot baza.
38. Ce vrei sa devii? Momentan sunt indecisa. Am mai mult de o optiune.
39. Care e lucrul pe care il faci cu placere chiar daca ceilalti te privesc ciudat? Mananc. )
40. Ce personaj (carti, filme) indragesti? Oh, pe Kyoko din Skip Beat! si pe Luffy din One piece. Si multi multi altii.
41. Cum erai copil fiind? Au fost etape. Candva eram cea mai mica, candva cea mai fraiera, candva cea mai ridcola, apoi cea mai obsedata de animale, dar tot timpul am fost cea mai agitata.
42. Daca ai putea da timpul inapoi, ce ai schimba? Nimic. Tot ce s-a intamplat m-a ajutat, fie el lucru bun sau rau.
43. Ce regreti cel mai mult din trecut? Ca nu am apucat sa ma bucur mai mult de doua persoane care au plecat dintre noi.
44. Ce gresala nu doresti s-o repeti? Greselile din teza de la istorie. A fost dezastru!
45. Care sunt cele mai frumoase momente ale vietii tale? Cele legate de Craciun si iarna in general. Sper ca si pe viitor sa ramana la fel. Sunt uimitoare, iarna sunt visatoare, fericita, plutitoare (?). Hehe.
46. Care este remediul tau intr-o depresie? Ies repede din depresii. Citesc ceva, orice. Reviste, carti, manga … si apoi voila sunt ca noua.
47. Ce faci cand cineva cunoscut are o problema? Incerc sa il fac sa realizeze ca solutia la problema o are chiar el.
48. Cum te vezi tu? O persoana in care as avea si eu incredere. Adica eu am incredere in mine … wow. Nu ma dezamagesc si cred ca nici pe ceilalti.
49. Care sunt cele mai importante persoane din viata ta? Parintii, familia, sisul meu dragalas indiferent ce nume ii dau (Arry, Azy, Sini, Hanna)prietenele mele care sunt PATRU indiferent de ce zic unii si altii (Lav, Koala, Fluffy&Nyappy), profesorii mei dragalasi, colegii mei de “suferinta” de doua ori pe saptamana ), chiar daca ei nu citesc bloguri, toti ceilalti colegi si prieteni pe care i-am avut la viata mea si pe care ii vad ba prea rar ba prea des. Si vai, cate nume as putea da, dar nu se uita indiferentii de ei. Pfff! Stiti ca va iubesc, chiar daca nu v-o arat.
50. Cum iti iei la revedere? Cu “pa”, niciodata ,,adio”. Mereu ,,ne mai vedem” sau ,,see you soon”.

Bun, asta a fost nostim. De dat mai departe … il ia cine doreste asa cum banuiesc ca ar face-o chiar de nu specific aici. Multe raspunsuri au fost relative, date pe moment. Nu e sigur, dar in mare … sunt generalizari.

A-Z

Nu am ce face. Am gasit asta mai demult si il aveam salvat prin calculator. Nu stiu cui sa ii dau ,,credit” pentru el. Uhm … in fine. Mai departe il ia cine doreste, cam asa merg lucrurile in zilele de azi.

A

- Available: nop
- Age: 16
- Animal: acum nu

B

- Birthday/Birthplace: pe doispe’, iarna, Bucuresti
- Best Friends: trebuie gandit
- Body Part on opposite sex: ochii
- Best feeling in the world: fericire
- Best weather: ploaie
- Been in Love: depinde
- Been on stage?: da, nu vreau sa imi amintesc
- Believe in yourself?: absolut
- Believe in life on other planets: nu tocmai
- Believe in miracles: intotdeauna
- Believe in Magic: intr-un anumit tip
- Believe in God: total
- Believe in Satan: da
- Believe in Santa: am crezut candva
- Believe in Ghosts/spirits: nu stiu ce sa zic, e relativa treaba
- Believe in Evolution: eu cred, urmeaza sa o si vad probabil

C

- Car: da,da
- Candy: strica dintii
- Color: albastru (cliseic, stiu)
- Cried in school: mda, nici asta nu vreau sa imi amintesc )
- Chocolate/Vanilla: choco
- Chinese/Mexican: depinde despre ce e vorba; probabil Chinese
- Cake or pie: cake
- Countries to visit: cat mai multe , dar nu singura

D

- Day or Night: day
- Dream vehicle: nu am asa ceva; ce doresc pot sa am
- Danced: da
- Danced in the rain?: asta nu
- Danced in the middle of the street?: nu

E

- Eggs: cat mai raaar
- Eyes: negri
- Everyone has: suflet
- Ever failed a class? nici vorba

F

- First crush: la gradinita; povestea e nostima
- First thoughts waking up: ,,Care e programul?”
- Food: calmar, caracatita, somon etc. (oficial nu mananc peste)
- Fruits: pomelo, grapefruit, capsuni (cica exista si capsune) etc.etc.

G

- Greatest Fear: sa raman singura
- Goals: multe, patetice, importante doar pentru mine
- Gum: incerc sa ma las
- Get along with your parents?: daap
- Good luck charms: o cheie ce o purtam la gat;

H

- Hair Colour: nimeni nu isi da seama *hihix2*
- Height: intre 1.65 si 1.70; pff … cred
- Happy: momentan
- Holidays: Craciunul
- How do you want to die: in bratele celui pe care-l iubesc; categoric batrana
- Hate: nimic in clipa de fata

I (In guys/girls)

- Eye colour: nu imi pasa, sa nu fie verzi sau albastrii (uite ca imi pasa)
- Hair Color: aici merg toate
- Height: mai inalt ca mine? hm …
- Clothing Style: cum vrea el )
- Ice Cream: cioco si menta
- Instrument: muzical? pianul

J

- Job: scoala

K

- Kids: cati vrea el ); o sa vad
- Kickboxing or karate: karate
- Keep a journal?: not anymore

L

- Longest Car Ride: 10 ore cred; tata conduce destul de repede
- Love: muuulte
- Love at first sight: poate ,,mistake at first sight”

M

- Milk flavour: in stare pura
- Movie: Titanic
- Marriage: candva
- Motion sickness?: nu (la niciun mijloc de transport)
- McD’s or KFC: KFC e mai acceptabil, dar rar

N

- Number of Siblings: 0
- Number of Piercings: 0.
- Number: 3
- Nickname: nu am

O

- One wish: prefer sa zic ,,pas”
- One phobia: insecteeee

P

- Place you’d like to live: Anglia
- Pepsi/Coke: Pepsi

Q

- Questionnaires: amuzante

R

- Reason to cry: majoritatea stupide
- Reality T.V.: nimic care sa-mi vina in minte
- Radio Station: Pro FM
- Roll your tongue in a circle?: nu mersi

S

- Song: The cranberries-Zombie
- Shoe size: 36
- Slept outside: nu imi amintesc
- Seen a dead body?: da
- Smoked?: da
- Shower daily?: da
- Sing well?: da (cati de da)
- In the shower?: aproape tot timpul; asta daca nu-s cazuta pe ganduri
- Swear?: rar
- Stuffed Animals?: adorabile, dar mi-a cam trecut
- Single/Group dates: single
- Strawberries/Blueberries: strawberries
- Scientists need to invent: antivirusul la H1N1

T

- Time for bed: nu exista
- Thunderstorms: adorabile
- Touch your tongue to your nose?: hah? noo )

U

- Understanding: consider ca da

V

- Vegetable you hate: in stare cruda imi plac; in alte stari: rosia, conopida, mazarea, ardeiul si toate legumele existente.
- Vegetable you love: cartofii … si toate cruditatile

W

- Weakness: pisicile?
- When you grow up: am sa vad atunci
- Which one of your friends acts the most like you: nimeni
- Who makes you laugh the most: dad&mom ca duo
- Worst feeling: sentimentul de singuratate … e sufocant
- Wanted to be a model?: am vrut, dar cand am vazut ce trebuie sa devin mi-a pierit chieful
- Where do we go when we die: aflam atunci
- Worst weather: canicula
- Walk with a book on your head?: de nenumarate ori in trecut

X

- X-Rays: nu

Y

-Year it is now: 2009
-Yellow: culoarea geloziei, nespus de frumoasa

Z

- Zoo animal: maimuta
- Zodiac sign: varsator